File din jurnalul unui narcisist.

Intotdeauna am fost inconjurat de persoane care m-au placut si m-au admirat. Cand eram mic , acele persoane erau reprezentate de tot felul de , vecine ( babe), doctorite etc care credeau ca cea mai buna modalitate de a-si exprima admiratia ar fii sa ma stranga de "obrajori" si sa exclame " ia uite-l ce ochi albastrii are". Pf, daca as fi putut, m-as fi sculat din carucior si le-as fi luat la palme pe doamnele cu pricina. Apoi am mai crescut putin, si am ajuns sa fiu atractia tuturor fetelor din liceu, eram un fel de boss, eram bazat pe pielea mea , la mine acolo, pana cand un anume om gelos , ma batut. Si increzut cum sunt, m-am razbunat, l-am omorat, am ajuns in inchisoare si uite asa am trecut la alta etapa din viata , in care am ajuns sa fiu admirat de toti barbatii muschiulosi d-acolo care aveau tatuaje cu " te iubesc tati ". Acum sunt batran, si imi astept linistit sfarsitul scriind si facandu-i pe altii sa-si piarda timpul citind ce scrie aici considerand c-am scris cumva ceva interesant sau amuzant, poate ca m-o fi admirand cineva si pentru asta :))